Povestire "Cand va ninge" , Revista Orizont , mai 1969, Timisoara

 

Biblioteca Sorin Titel

Nota informativa despre Iosif Lupulescu data la Securitate in 1966

 OPINIILE LITERARE ALE POŞTAŞULUI-SCRIITOR DIN ARAD

 

Nota informativă este furnizată de agentul „Ardeleanu” căpitanului Prescură Vasile, în data de 11.04. 1966, chiar la domiciliul agen­tului informator. Toate acestea se petrec în Arad, după cum rezultă din conţinutul acestei informări:

„Notă informativă referitoare la Iosif Lupulescu, funcţionar la PTTR Arad. Am discutat cu Iosif Lupulescu, sîmbătă 09.04. 1966 după şedinţa cercului literar „Al. Sahia”. Din discuţiile avute am constatat greutăţile de care se loveşte în direcţia publicării lucrărilor lui literare. S-a certat la redacţia ‘Gazetei literare’ şi cu Al. Andriţoiu la ‘Fa­milia’. În prezent se bazează pe Sorin Titel de la redacţia revistei literare ‘Orizontul’, afirmînd că el îl va ajuta mai mult decît I. A. să-şi publice lucrările fiind un tînăr cu mai mult curaj şi bunăvoinţă în direcţia publicării lucrărilor unor tineri scriitori.

În direcţia cunoaşterii mai bine a lui Sorin Titel, I. Lupulescu mi-a sugerat o deplasare la Timişoara la o şedinţă a cercului literar de la Uniunea Scriitorilor, iar după şedinţă să continuăm discuţiile cu el la un restau­rant. Am fost de acord cu această propunere în măsura timpului pe care-l voi avea disponibil.

Referitor la situaţia din redacţiile revistelor noastre literare I. Lupulescu susţine următorul punct de vedere: în redacţii lucrează un număr de nulităţi care nu au produs nimic valoros. Din aceste nulităţi – după părerea lui – să se opună publicării unor lucrări bune de teama că ridicîndu-se alţi oameni mai talentaţi decît ei să nu li se ia locul.

Deocamdată acestea au fost în esenţă cele discutate cu I. Lupulescu.

Arad, 11.04. 1966 ss. „Ardeleanu”

Link

Autograful autorului Iosif Lupulescu - In umbra stapanului ( anticariat printrecarti.ro )

Link

Referințe în TIMIȘOARA LITERARĂ

Laurentiu Fulga si Sorin Titel despre Iosif Lupulescu

 

Ecouri

 

http://ilazu.blogspot.com/2014/12/24-decembrie-gh.html

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2004

 20 0ctombrie. Miercuri. Fac rost de 48 mii coli A4 pentru Sălbaticul, îi dau patronului acelei firme Veneticii şi Ruptura şi promite că mă mai ajută peste o săptămînă. Îl văd pe stradă pe Ionuţ Chiva şi îi spun: Am văzut o mare poetă care timp de 5 zile a bătut tîrgul şi a dat cartea ei la toată lumea. Eu am dat 200 exemplare din Veneticii şi au apărut 10 cronici. La mai mult nu te poţi aştepta în România. Daţi cartea, e singura modalitate… După ce ne despărţim, mă gîndesc că Poliromul are alte posibilităţi de difuzare, de reclamă, de…

Apoi îi dau Ruptura lui LIS, mă felicită, îi arăt că apare după 12 ani. Îmi cere o cronică la carte, dar pot eu să cer cronici amicilor?! Şi-mi spune că nu m-a putut publica în Viața românească, nici cu eseul, nici cu fragmentele de jurnal. Dacă şi dumneata ai duşmani, eu nu mai înţeleg nimic!, exclamă, cu obidă… Se referea, desigur, la imposibilul Got, căruia de altfel nu i-am făcut nimic, niciodată, dar probabil nu suportă faptul că m-am realizat în viaţa personală, în geologie – și acum îi încurc pe literați. Nu ca scriitor adevărat, căci în privinţa asta el este genial! Îi spun lui LIS, trecând peste astea: Chestiunea e că nu putem obliga pe nimeni să ne citească, fie că scriem bine sau extraordinar! Semenii noştri au această putere discreţionară: de a nu dori să te citească!

Mai zice LIS: Din nou împreună?  Credeam că v-aţi certat cu Ţone… De ce? Eu nu mă cert niciodată. Sunt neînţelegeri de moment, sunt nervi, dar nu țin supărare, nu cunosc ura, resentimentul. (Dusesem cărţi de la Vinea la Cărtureşti, dar şi la chioşcul Muzeului… Aseară, la cenaclu Euridice s-a discutat despre raporturile scriitorilor cu editurile, invitaţi Călin Vlasie, Iosif Lupulescu şi Ţone, consideraţi singurii care se ocupă realmente de literature română actuală.  Zice Vlasie: Buzura, Breban, care ne-au legănat tinereţea, nu se mai cer pe piaţa cărţii. (Dar continuă să-i publice – şi încă în ce tiraje!). Îi spun lui LIS ce a zis Joyce despre Marcel Proust.

Deci Angela S. nu are dreptate: numai un copil! Nea Ionică Gherasie, dar şi Lidia sunt ultimii, din 7 fraţi – şi sunt cei mai reuşiţi din serie…

Va urma

As fi vrut sa fie marti - roman - Iosif Lupulescu

 

II 21808

Lupulescu, Iosif
    Aş fi vrut să fie marţi : [povestiri] / Iosif Lupulescu.- București : Editura Eminescu , 1970.
    172 p..

821.135.1-32

As fi vrut sa fie marti- Iosif Lupulescu, 1969; 170 pag; Editura Eminescu.

SPIRITUL LUDIC SI REINTOARCEREA LA CREDINTA

Iosif Lupulescu, Crangul uitarii, Editura Semne, 2007

Debutant, ca poet, in Luceafarul, in 1962, Iosif Lupulescu si-a schimbat repede mijloacele expresive, astfel ca in 1964 obtinea un premiu pentru proza la Concursul organizat de “Gazeta Literara”. Si, din acel moment pana la aparitia ultimei carti, a ramas fidel prozei, cu aparitii rare si ignorate de critica foiletonistica. Din 1974 pana in 1988, a fost interzis pentru politica anticomunista. Retras la Buftea, desi banatean de origine, din miraculosul Faget, Iosif Lupulescu, om asezat si gospodar, altminteri fire iscoditoare si dinamica, a ezitat mult si a scris putin, insa acumularile existentiale si religioase au fost impresionante, din moment ce dupa Revolutie vine cu un chip nou, imprevizibil. A a avut chiar si o revelatie mistica, in urma unui lant de vise, dupa care a devenit terapeut si bioenergetician cu rezultate incredibile.
Omul scund de statura, slab, aproape insignifiant, cu parul complet alb inainte de a implini 30 de ani, este un personaj grandios, inainte de a identifica un scriitor original, cu o teritorialitate scripturala personalizata.
Angajat, multa vreme, in tinerete la Studiorile Buftea, Iosif Lupulescu a trait filmul vietii sale, dupa scenariul nonconformismului, a fost crezut multa vreme un rebel fara cauza, in mod eronat, pentru ca avea motivatii si sustinere psihica din profundul si ascunsul sau sentiment religios, devenit manifest abia acum, prin acest volum de poezie, care, in sensul asteptarilor pozitive, ar fi o surpriza, daca nu ar fi reeditarea unei carti de poezie cu acelasi titlu, aparuta la Editura “Diogene”, in 1996. Ceea ce inseamna ca, de fapt, Iosif Lupulescu nu a publicat nicio carte dupa 1989, dar, incepand cu 1970, tiparise volume de proza importante: As fi vrut sa fie marti, Ed. “Eminescu”, 1970, proza scurta, In umbra stapanului, Ed. “Eminescu”, 1971, proza scurta, Pariu pe alb, Ed. “Albatros”, 1973, proza scurta, Sansa, roman, Ed. Facla”, 1988, Echipa de filmare, Ed. “Facla”, 1988, Ora 6 si patratul, Ed. “Ion Creanga”, 1989, proza
pentru copii.
Chiar daca scrie greu si publica rar, Iosif Lupulescu are constiinta scrisului si un mod familiar, chiar pragmatic, de a rezolva spinoasele probleme ale prezentei in lume a omului fabricant de texte.
Scriitor versat, de acumulari incete, revine la izvoarele poeziei, cu un gen de creatie religioasa si sapientiala, o eflorescenta a intelepciunii si experientei de viata tradusa intr-un discurs transparent care si-a scuturat toate podoabele metaforice. Rezulta o textura incantatorie, o poezie moralizanta si sententioasa, cu sustinere biblica, un fel de “carte de invatatura” pentru uzul apropiatilor si urmasilor, desi mesajul ramane, in fond, netransmisibil pentru ca esentializeaza o traire intima, individualizata. Autorul stie ca, in orice text religios, mesajul se insinueaza in muzicalitatea profunda, se dizolva in incantatia magica, invaluitoare, se ascunde in simboluri si parabole iar invatatura se dezvaluie indirect.
In sens tipologic, textele sunt psalmi si rugaciuni, apropiate de proiectul religios arghezian, mai ales pentru ca emitatorul, rugatorul este un pacatos care constientizeaza distinctiile sale umane. Erotismul aluziv ca si limbajul simplu, bolovanos permit extinderea referintei la acelasi model. In sensul arghezian, autorul intra in proiectul religios, se face martor si personaj biblic, asa cum marii posedati mistici isi poarta stigmatele la vedere si retraiesc suferintele lui Hristos. Cuvintele-cheie sunt din spectrul plecarii – corabie, mare, catarg, tarm, larg- intr-o alegorie usor traductibila, dar plina de semnificatie: corabia este viata si poarta sentimentele structurale – credinta, nostalgia, iubirea, prietenia: Corabia inainteaza/ Impinsa de ganduri./ In adancul ei/ Sunt ascunse blesteme./ Lacrimi si sange./ Toate acestea/ La prima acostare/ Se vor numi aur,/ Bucurii si noroc./ Ziua trecuta/ E o noapte/ In care zadarnic sapi/ Cautand lumina./ In biserici/ Ard amintiri. (Corabia)
Insa metafora corabiei se leaga de temele biblice (Balada fratelui Lot, Balada lui Iosif, Ultimul port) care decompenseaza trairile unui sedentar, ale unui om legat de casa si de pamant. Dragostea s-a tocit, prietenii s-au imputinat si, impreuna cu apropiatii, au trecut in Crangul uitarii. Calatoria initiatica pe marea furtunoasa il apropie pe singurul calator de misterele mortii, moartea fiind acceptata, mioritic, ca un joc al dispatitiei si demistificarilor. Un foarte frumos poem de dragoste si moarte se numeste simplu, Sentiment: Noi ne-am despartit de mult, de mult,/ Sentimentul asta nu-l masori nicicum/ E trist si frumos ca un adult/ Pornit din copilarie pe drum.// Despartirea noastra e-nalta cat un anotimp / Nevazuta de mainile lor/ Si zeii sunt mari si vin din Olimp/ Cand de pe vara pleaca ultimul zbor.// Toporul pe umar viseaza furtuni / Simtind in suflet atatea zvarcoliri/ Zarea s-a inchis si ziua de luni/ Te tine ascunsa in priviri.// Aripile nu mai trec prin cer / Ascunse stau sub margini de cuvant / Drumul e alb si atat de stingher/ In sarbatoarea noastra dezbracata de vant.// Causul e mai adanc decat izvorul / Secat de o atingere fugara/ Te simte oare calatorul/ Cand treci pe margine de vara? // Noi ne-am despartit de mult, de mult…”
Cer si cuvant – iata o asociere mistica imprevizibila, la care se aduga sentimentul erotic, de o gingasie si delicatete de nebanuit
la autorul greoi, insurgent si furtunatic.
Experienta poetica noua este, probabil, foarte veche, nou si neasteptat ramane volumul de versuri care se pune sub semnul unei etape initiatice, preluate din basmele populare romanesti. Crangul uitarii este dublat, ca in oglinda, de crangul memoriei, alcatuind impreuna natura umana, duala, foarte exact polarizata, surprinsa extatic si nonconvenventional. Chipul duhovnicesc se stralumineaza sub incidenta revelatiilor si se contureaza din ingrijorarea fata de viitorul omului pandit de primejdii, excese si tentatii distrugatoare. Poetul care reabiliteaza meditatia inteleapta, reia si vechile structuri si idei ale fabulei si le reformuleaza in dimensiuni sapientiale.
Acest volum de rugaciuni si psalmi vigurosi se inscrie in cea mai buna traditie a poeziei religioase romanesti, de la Arghezi, la Radu Gyr si Vasile Voiculescu, afirmand o puternica credinta naturala, taraneasca, exprimata simplu, sincer, naiv, fara complicatii ori subtilitati sacerdotale.
Tragic fara patetism, credincios conectat si vibrant, ridicandu-si mereu ochii catre cer, poetul simte trepidatia secreta si sacra a pamantului.
Originalitatea, stralucirea dar si esenta poeziei constau in arderea completa pe rugul credintei si nu intr-un patetism gesticulant.
Cand noi, cativa vechi prieteni tocmai ne intrebam daca Iosif Lupulescu mai reprezinta numele prozatorului de forta transplantat din ruralul european al Banatului, in Campia Dunarii si la oras, acest volum ne-a revelat un poet religios neasteptat si de mare profunzime, care nu seamna cu nimeni din contemporaneitatea literara.

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=120030

http://cronicaromana.com/2008/05/29/spiritul-ludic-si-reintoarcerea-la-credinta/

http://193.231.13.10:8991/F?func=find-b&request=000011267&find_code=SYS&local_base=BCU10&CON_LNG=ENG

ys. no.	000011267
Headings	Lupulescu Iosif (1937- )
Biog/Act.note	Prozator român
	Învăţător şi inspector (1964). Din 1970, asistent de regie la Buftea şi director de producţie la Studioul Cinematografic Al. Sahia din Bucureşti
Source found	Dicţionarul general al literaturii române, vol., (Bucureşti, 2004- )
	Victoria I. Bitte, Tiberiu Chiş, Nicolae Sârbu, Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin (Reşiţa, 1998)
	RSL
Gen.Cat.note	Opera: Aş fi vrut să fie marţi (1970); Şansa (1974); Echipa de filmare (1988)
Electronic loc	http://www.banaterra.eu/romana/node/1366

Choose format:

Standard format

Catalog card

Citation

Pariu pe alb - roman - Iosif Lupulescu

Pariu pe alb

  Iosif Lupulescu

Editura: Albatros

Anul aparitiei: 1973

Nr. pagini: 127 pagini

Categorii: Beletristica si critica

Ora 6 si patratul - povestiri - Iosif Lupulescu

 

Ora 6 si patratul

 

Autor(i): Iosif Lupulescu

Editura: Ion Creanga

Anul aparitiei: 1989

Nr. pagini: 70 pagini

Categorii: Literatura, Carti pentru copii

Ilustriatia:  

Dana Schobel-Roman

http://colo-ro.blogspot.com/2012/10/dana-schobel-roman.html

In umbra stapinului - roman - Iosif Lupulescu

 

In umbra stapinului

Iosif Lupulescu

    

Editura: Eminescu
Data aparitie: 1971
Limba: Romana
Coperta: Brosata (paperback)
Numar volume: 1
Numar pagini: 182
Dimensiuni: 180 x 110 mm
Greutate: 0.14 kg

Crangul uitarii - poeme - Iosif Lupulescu

 

Crangul uitarii

Iosif Lupulescu

       

Reeditata 2014, peste Prut

Editura: Tipo Moldova
Colectia: Opera Omnia. Poezie contemporana
Data aparitie: 2014
Limba: Romana
Coperta: Brosata (paperback)
Numar volume: 1
Numar pagini: 102
Dimensiuni: 1600 x 1400 mm
Greutate: 0.12 kg
ISBN/Cod: 978-606-676-413-6