II 21808
Lupulescu, Iosif
Aş fi vrut să fie marţi : [povestiri] / Iosif Lupulescu.- București : Editura Eminescu , 1970.
172 p..
821.135.1-32
As fi vrut sa fie marti- Iosif Lupulescu, 1969; 170 pag; Editura Eminescu.SPIRITUL LUDIC SI REINTOARCEREA LA CREDINTA
Iosif Lupulescu, Crangul uitarii, Editura Semne, 2007
Debutant, ca poet, in Luceafarul, in 1962, Iosif Lupulescu si-a schimbat repede mijloacele expresive, astfel ca in 1964 obtinea un premiu pentru proza la Concursul organizat de “Gazeta Literaraâ€. Si, din acel moment pana la aparitia ultimei carti, a ramas fidel prozei, cu aparitii rare si ignorate de critica foiletonistica. Din 1974 pana in 1988, a fost interzis pentru politica anticomunista. Retras la Buftea, desi banatean de origine, din miraculosul Faget, Iosif Lupulescu, om asezat si gospodar, altminteri fire iscoditoare si dinamica, a ezitat mult si a scris putin, insa acumularile existentiale si religioase au fost impresionante, din moment ce dupa Revolutie vine cu un chip nou, imprevizibil. A a avut chiar si o revelatie mistica, in urma unui lant de vise, dupa care a devenit terapeut si bioenergetician cu rezultate incredibile.
Omul scund de statura, slab, aproape insignifiant, cu parul complet alb inainte de a implini 30 de ani, este un personaj grandios, inainte de a identifica un scriitor original, cu o teritorialitate scripturala personalizata.
Angajat, multa vreme, in tinerete la Studiorile Buftea, Iosif Lupulescu a trait filmul vietii sale, dupa scenariul nonconformismului, a fost crezut multa vreme un rebel fara cauza, in mod eronat, pentru ca avea motivatii si sustinere psihica din profundul si ascunsul sau sentiment religios, devenit manifest abia acum, prin acest volum de poezie, care, in sensul asteptarilor pozitive, ar fi o surpriza, daca nu ar fi reeditarea unei carti de poezie cu acelasi titlu, aparuta la Editura “Diogeneâ€, in 1996. Ceea ce inseamna ca, de fapt, Iosif Lupulescu nu a publicat nicio carte dupa 1989, dar, incepand cu 1970, tiparise volume de proza importante: As fi vrut sa fie marti, Ed. “Eminescuâ€, 1970, proza scurta, In umbra stapanului, Ed. “Eminescuâ€, 1971, proza scurta, Pariu pe alb, Ed. “Albatrosâ€, 1973, proza scurta, Sansa, roman, Ed. Faclaâ€, 1988, Echipa de filmare, Ed. “Faclaâ€, 1988, Ora 6 si patratul, Ed. “Ion Creangaâ€, 1989, proza
pentru copii.
Chiar daca scrie greu si publica rar, Iosif Lupulescu are constiinta scrisului si un mod familiar, chiar pragmatic, de a rezolva spinoasele probleme ale prezentei in lume a omului fabricant de texte.
Scriitor versat, de acumulari incete, revine la izvoarele poeziei, cu un gen de creatie religioasa si sapientiala, o eflorescenta a intelepciunii si experientei de viata tradusa intr-un discurs transparent care si-a scuturat toate podoabele metaforice. Rezulta o textura incantatorie, o poezie moralizanta si sententioasa, cu sustinere biblica, un fel de “carte de invatatura†pentru uzul apropiatilor si urmasilor, desi mesajul ramane, in fond, netransmisibil pentru ca esentializeaza o traire intima, individualizata. Autorul stie ca, in orice text religios, mesajul se insinueaza in muzicalitatea profunda, se dizolva in incantatia magica, invaluitoare, se ascunde in simboluri si parabole iar invatatura se dezvaluie indirect.
In sens tipologic, textele sunt psalmi si rugaciuni, apropiate de proiectul religios arghezian, mai ales pentru ca emitatorul, rugatorul este un pacatos care constientizeaza distinctiile sale umane. Erotismul aluziv ca si limbajul simplu, bolovanos permit extinderea referintei la acelasi model. In sensul arghezian, autorul intra in proiectul religios, se face martor si personaj biblic, asa cum marii posedati mistici isi poarta stigmatele la vedere si retraiesc suferintele lui Hristos. Cuvintele-cheie sunt din spectrul plecarii – corabie, mare, catarg, tarm, larg- intr-o alegorie usor traductibila, dar plina de semnificatie: corabia este viata si poarta sentimentele structurale – credinta, nostalgia, iubirea, prietenia: Corabia inainteaza/ Impinsa de ganduri./ In adancul ei/ Sunt ascunse blesteme./ Lacrimi si sange./ Toate acestea/ La prima acostare/ Se vor numi aur,/ Bucurii si noroc./ Ziua trecuta/ E o noapte/ In care zadarnic sapi/ Cautand lumina./ In biserici/ Ard amintiri. (Corabia)
Insa metafora corabiei se leaga de temele biblice (Balada fratelui Lot, Balada lui Iosif, Ultimul port) care decompenseaza trairile unui sedentar, ale unui om legat de casa si de pamant. Dragostea s-a tocit, prietenii s-au imputinat si, impreuna cu apropiatii, au trecut in Crangul uitarii. Calatoria initiatica pe marea furtunoasa il apropie pe singurul calator de misterele mortii, moartea fiind acceptata, mioritic, ca un joc al dispatitiei si demistificarilor. Un foarte frumos poem de dragoste si moarte se numeste simplu, Sentiment: Noi ne-am despartit de mult, de mult,/ Sentimentul asta nu-l masori nicicum/ E trist si frumos ca un adult/ Pornit din copilarie pe drum.// Despartirea noastra e-nalta cat un anotimp / Nevazuta de mainile lor/ Si zeii sunt mari si vin din Olimp/ Cand de pe vara pleaca ultimul zbor.// Toporul pe umar viseaza furtuni / Simtind in suflet atatea zvarcoliri/ Zarea s-a inchis si ziua de luni/ Te tine ascunsa in priviri.// Aripile nu mai trec prin cer / Ascunse stau sub margini de cuvant / Drumul e alb si atat de stingher/ In sarbatoarea noastra dezbracata de vant.// Causul e mai adanc decat izvorul / Secat de o atingere fugara/ Te simte oare calatorul/ Cand treci pe margine de vara? // Noi ne-am despartit de mult, de mult…â€
Cer si cuvant – iata o asociere mistica imprevizibila, la care se aduga sentimentul erotic, de o gingasie si delicatete de nebanuit
la autorul greoi, insurgent si furtunatic.
Experienta poetica noua este, probabil, foarte veche, nou si neasteptat ramane volumul de versuri care se pune sub semnul unei etape initiatice, preluate din basmele populare romanesti. Crangul uitarii este dublat, ca in oglinda, de crangul memoriei, alcatuind impreuna natura umana, duala, foarte exact polarizata, surprinsa extatic si nonconvenventional. Chipul duhovnicesc se stralumineaza sub incidenta revelatiilor si se contureaza din ingrijorarea fata de viitorul omului pandit de primejdii, excese si tentatii distrugatoare. Poetul care reabiliteaza meditatia inteleapta, reia si vechile structuri si idei ale fabulei si le reformuleaza in dimensiuni sapientiale.
Acest volum de rugaciuni si psalmi vigurosi se inscrie in cea mai buna traditie a poeziei religioase romanesti, de la Arghezi, la Radu Gyr si Vasile Voiculescu, afirmand o puternica credinta naturala, taraneasca, exprimata simplu, sincer, naiv, fara complicatii ori subtilitati sacerdotale.
Tragic fara patetism, credincios conectat si vibrant, ridicandu-si mereu ochii catre cer, poetul simte trepidatia secreta si sacra a pamantului.
Originalitatea, stralucirea dar si esenta poeziei constau in arderea completa pe rugul credintei si nu intr-un patetism gesticulant.
Cand noi, cativa vechi prieteni tocmai ne intrebam daca Iosif Lupulescu mai reprezinta numele prozatorului de forta transplantat din ruralul european al Banatului, in Campia Dunarii si la oras, acest volum ne-a revelat un poet religios neasteptat si de mare profunzime, care nu seamna cu nimeni din contemporaneitatea literara.
Short URL: http://cronicaromana.com/?p=120030
http://cronicaromana.com/2008/05/29/spiritul-ludic-si-reintoarcerea-la-credinta/
| ys. no. | 000011267 |
| Headings |  Lupulescu Iosif (1937- ) |
| Biog/Act.note | Prozator român |
| Învăţător şi inspector (1964). Din 1970, asistent de regie la Buftea şi director de producţie la Studioul Cinematografic Al. Sahia din Bucureşti | |
| Source found | Dicţionarul general al literaturii române, vol., (Bucureşti, 2004- ) |
| Victoria I. Bitte, Tiberiu Chiş, Nicolae Sârbu, Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin (Reşiţa, 1998) | |
| RSL | |
| Gen.Cat.note | Opera: Aş fi vrut să fie marţi (1970); Şansa (1974); Echipa de filmare (1988) |
| Electronic loc |  http://www.banaterra.eu/romana/node/1366 |
| Choose format: | Standard format | Catalog card | Citation |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu