Editura: Eminescu
Data aparitie: 1971
Limba: Romana
Coperta: Brosata (paperback)
Numar volume: 1
Numar pagini: 182
Dimensiuni: 180 x 110 mm
Greutate: 0.14 kg
18 august 2021
In umbra stapinului - roman - Iosif Lupulescu
Crangul uitarii - poeme - Iosif Lupulescu
Reeditata 2014, peste Prut
Colectia: Opera Omnia. Poezie contemporana
Data aparitie: 2014
Limba: Romana
Coperta: Brosata (paperback)
Numar volume: 1
Numar pagini: 102
Dimensiuni: 1600 x 1400 mm
Greutate: 0.12 kg
ISBN/Cod: 978-606-676-413-6
Echipa de filmare - schite - Iosif Lupulescu
Autor: Iosif Lupulescu
Titlu: Echipa de filmareEditura: Facla
An de aparitie: 1988
Nr. pagini: 217
Format: 11 x 19 cm
Coperti: brosate
Carte in limba: romana
Stare: buna
https://www.printrecarti.ro/132245-iosif-lupulescu-echipa-de-filmare.html
Reeditata 2014
https://www.tipomoldova.ro/books/Echipa%20de%20filmare.pdf
Interviu - Bioenergeticianul interzis de Securitate - Iosif Lupulescu vindeca insomnia ( revistazau . ro - 2011 )
| |||||||||
 | |||||||||
| Copyright © Zau! - 2011 http://www.revistazau.ro/?pid=
| |||||||||
Interviu - Jurnalul National - Omul care sterge amintirile urâte ; Iosif Lupulescu
Jurnalul National,
Omul care sterge amintirile urâte
Într-o bojdeucã din Buftea, un scriitor curãtã memoria oamenilor printr-o tehnicã japonezã
Tocmai când astepta sã moarã, scriitorul Iosif Lupulescu a descoperit ce forte misterioase vibreazã în fiinta lui firavã. Si-a însusit o strãveche disciplinã terapeuticã japonezã, REIKI, ajungând la performante uluitoare, cum ar fi stergerea amintirilor neplãcute sau întoarcerea în timp.
În casa pãrinteascã, pe care si-a adus-o bucatã cu bucatã din satul natal, a montat-o în Buftea si în care trãieste ca un pustnic, Iosif Lupulescu este vizitat adesea de prieteni. Cei mai multi – scriitori, ca si el. Vin mai cu seamã pentru tainica lui putere de a le curãta rãul din trupuri.
Bãtrânul vorbeste putin si numai în soaptã, ca-ntr-o bisericã. Atât cât îl lasã singura coardã vocalã pe care o mai are. Vorbeste mai mult si mai convingãtor cu fata lui durã, aproape mineralã. Si cu mâinile. Când le miscã prin aer, într-un ghem ciudat de gesturi, pipãind aura nevãzutã a prietenilor sãi. Se concentreazã, se închide în sine vreme de un ceas, un ceas si ceva. Apoi, mâinile lui prind sã vadã vãtãmãrile ascunse, deasupra cãrora se cutremurã, si sã le trateze. A primeni energiile în trupul bolnav, cum ai schimba apa într-o vazã. Aceasta este REIKI.
Tocmai când astepta sã moarã, scriitorul Iosif Lupulescu a descoperit ce forte misterioase vibreazã în fiinta lui firavã. Si-a însusit o strãveche disciplinã terapeuticã japonezã, REIKI, ajungând la performante uluitoare, cum ar fi stergerea amintirilor neplãcute sau întoarcerea în timp.
În casa pãrinteascã, pe care si-a adus-o bucatã cu bucatã din satul natal, a montat-o în Buftea si în care trãieste ca un pustnic, Iosif Lupulescu este vizitat adesea de prieteni. Cei mai multi – scriitori, ca si el. Vin mai cu seamã pentru tainica lui putere de a le curãta rãul din trupuri.
Bãtrânul vorbeste putin si numai în soaptã, ca-ntr-o bisericã. Atât cât îl lasã singura coardã vocalã pe care o mai are. Vorbeste mai mult si mai convingãtor cu fata lui durã, aproape mineralã. Si cu mâinile. Când le miscã prin aer, într-un ghem ciudat de gesturi, pipãind aura nevãzutã a prietenilor sãi. Se concentreazã, se închide în sine vreme de un ceas, un ceas si ceva. Apoi, mâinile lui prind sã vadã vãtãmãrile ascunse, deasupra cãrora se cutremurã, si sã le trateze. A primeni energiile în trupul bolnav, cum ai schimba apa într-o vazã. Aceasta este REIKI.
La un pas de moarte
„Nu sunt un vindecãtor, spune Iosif Lupulescu. Nu fac decât sã restabilesc echilibrul energetic, sã induc armonia ce readuce uluitoarea masinãrie a corpului uman la starea de functionare perfectã”. O stiu prietenii lui, atinsi de excesele boemei. Dar cel mai bine o stie el însusi: s-a tratat singur când chirurgii, dupã ce i-au ciopârtit ficatul, gâtul si stomacul, l-au trimis sã moarã acasã. I se diagnosticase un cancer generalizat.
Bãtrânul îsi aminteste: „Nu i s-a pãrut nimãnui curios cã operatiile mele se cicatrizau în trei zile, în loc de o lunã, douã. Eu însã am rãmas uimit când am vãzut cã… da, mã tãiasem adânc cu lama de ras si sângerarea se oprea când apropiam mâna de ranã. Intrigat, am început sã citesc tot ce gãseam despre bioenergie”.
„Nu sunt un vindecãtor, spune Iosif Lupulescu. Nu fac decât sã restabilesc echilibrul energetic, sã induc armonia ce readuce uluitoarea masinãrie a corpului uman la starea de functionare perfectã”. O stiu prietenii lui, atinsi de excesele boemei. Dar cel mai bine o stie el însusi: s-a tratat singur când chirurgii, dupã ce i-au ciopârtit ficatul, gâtul si stomacul, l-au trimis sã moarã acasã. I se diagnosticase un cancer generalizat.
Bãtrânul îsi aminteste: „Nu i s-a pãrut nimãnui curios cã operatiile mele se cicatrizau în trei zile, în loc de o lunã, douã. Eu însã am rãmas uimit când am vãzut cã… da, mã tãiasem adânc cu lama de ras si sângerarea se oprea când apropiam mâna de ranã. Intrigat, am început sã citesc tot ce gãseam despre bioenergie”.
Treptele desãvârsirii
Iosif Lupulescu a aflat despre REIKI în 1997, într-o clinicã din Germania, unde încerca un tratament disperat. Fiecare om primeste si poate transmite energie. Unii mai mult, altii mai putin. Prin meditatii si prin exercitii si-a autoeducat cu perseverentã puterile, a studiat. S-a perfectionat fãrã odihnã. A urcat cu repeziciune toate treptele initierii. Curând, va obtine titlul de Maestru, unul dintre putinele din lume. Îi vor fi dezvãluite tehnici secrete, de mare fortã. Pe care acum doar le intuieste. Sunt înzecit mai performante decât cele pe care le stãpâneste acum: prin ele va putea sã lecuiascã boli ce înfrâng medicina si sã-si trimitã energiile în trecutul bântuit de cosmaruri, spre a limpezi si curãta sufletele oamenilor.
Interzis de Securitate
Iosif Lupulescu, membru al Uniunii Scriitorilor Români din 1970, a publicat zece cãrti – romane, prozã scurtã, versuri. Romanul „În umbra stãpânului” (Editura Eminescu, 1971) a fost retras din librãrii din cauza prea directelor aluzii satirice la adresa familiei Ceausescu. Consecinta: scriitorul a fost interzis timp de aproape 15 ani. În 1980, ca urmare a presiunilor Securitãtii, îsi pierde postul de asistent de regie la studiourile Buftea; capãtã o pensie de la Uniunea Scriitorilor si, pânã la revolutie, se întretine fãcând fotografii la nunti si botezuri (cu delegatie de la reviste literare). Doborât de boli, se retrage în bojdeuca din Buftea, ducând o viatã de sihastru. Îsi petrece zilele în rugãciuni si meditatii, pentru a renaste prin propriile puteri.
Iosif Lupulescu, membru al Uniunii Scriitorilor Români din 1970, a publicat zece cãrti – romane, prozã scurtã, versuri. Romanul „În umbra stãpânului” (Editura Eminescu, 1971) a fost retras din librãrii din cauza prea directelor aluzii satirice la adresa familiei Ceausescu. Consecinta: scriitorul a fost interzis timp de aproape 15 ani. În 1980, ca urmare a presiunilor Securitãtii, îsi pierde postul de asistent de regie la studiourile Buftea; capãtã o pensie de la Uniunea Scriitorilor si, pânã la revolutie, se întretine fãcând fotografii la nunti si botezuri (cu delegatie de la reviste literare). Doborât de boli, se retrage în bojdeuca din Buftea, ducând o viatã de sihastru. Îsi petrece zilele în rugãciuni si meditatii, pentru a renaste prin propriile puteri.
În toate binefãcãtorul
Poetul Traian Chiricutã a fost, pânã spre vârsta de 40 de ani, un înfrânt, „mereu la marginea societãtii, tot pe lângã oameni”, cum spune el. Nu si-a cunoscut pãrintii, a iesit traumatizat dupã experientele trãite în casa de copii unde a crescut. Viata lui, previzibil ratatã, a intrat pe o cale luminoasã dupã ce l-a cunoscut pe Iosif Lupulescu, prietenul si mentorul sãu.
Traian Chiricutã îl priveste îndelung, ca prin apele unei lentile pure, si povesteste: „Mã risipeam într-o boemã fãrã orizont, îmi trãiam propria viatã ca un dusman repetându-mi resemnat: «O sã înfloreascã si-o sã moarã / Lemnul rãu din care sunt fãcut». Pânã când domnul Iosif, descoperindu-si si perfectionându-si capacitãtile, mi-a sters pur si simplu din memorie, cum ai sterge un fisier din calculator, amintirea anilor de orfelinat, acele suferinte infernale, anii de umilintã, de ariditate afectivã… A curãtat din subconstientul meu toate aceste reziduuri care mã împiedicau sã devin eu însumi. Nu stiu cum a fãcut, nici el nu spune cum. Cert e cã azi stiu despre toate nenorocirile copilãriei mele de parcã le-as fi aflat dintr-o carte.
Mi-a vindecat ficatul, plãmânii subreziti în noptile dormite prin gãri, mi-a vindecat sufletul… Îl numesc: în toate binefãcãtorul, care pe mine mie m-a redat”, încheie poetul.
În doar trei ani, boemul Traian Chiricutã a devenit un prosper om de afaceri, si-a întemeiat o familie, îsi vede clar si plin de sperantã viata înainte.
Poetul Traian Chiricutã a fost, pânã spre vârsta de 40 de ani, un înfrânt, „mereu la marginea societãtii, tot pe lângã oameni”, cum spune el. Nu si-a cunoscut pãrintii, a iesit traumatizat dupã experientele trãite în casa de copii unde a crescut. Viata lui, previzibil ratatã, a intrat pe o cale luminoasã dupã ce l-a cunoscut pe Iosif Lupulescu, prietenul si mentorul sãu.
Traian Chiricutã îl priveste îndelung, ca prin apele unei lentile pure, si povesteste: „Mã risipeam într-o boemã fãrã orizont, îmi trãiam propria viatã ca un dusman repetându-mi resemnat: «O sã înfloreascã si-o sã moarã / Lemnul rãu din care sunt fãcut». Pânã când domnul Iosif, descoperindu-si si perfectionându-si capacitãtile, mi-a sters pur si simplu din memorie, cum ai sterge un fisier din calculator, amintirea anilor de orfelinat, acele suferinte infernale, anii de umilintã, de ariditate afectivã… A curãtat din subconstientul meu toate aceste reziduuri care mã împiedicau sã devin eu însumi. Nu stiu cum a fãcut, nici el nu spune cum. Cert e cã azi stiu despre toate nenorocirile copilãriei mele de parcã le-as fi aflat dintr-o carte.
Mi-a vindecat ficatul, plãmânii subreziti în noptile dormite prin gãri, mi-a vindecat sufletul… Îl numesc: în toate binefãcãtorul, care pe mine mie m-a redat”, încheie poetul.
În doar trei ani, boemul Traian Chiricutã a devenit un prosper om de afaceri, si-a întemeiat o familie, îsi vede clar si plin de sperantã viata înainte.
Japonezii îl venereazã pe pãrintele REIKI-ului
REIKI îsi pierde originile, spun Maestrii, în vremurile aurorale ale omenirii, când comunicarea omului cu Universul nu fusese încã viciatã de civilizatie. Înseamnã „energie vitalã” (REI) „de provenientã spiritualã” (KI) – folositã în beneficiul propriu sau/si al semenilor. Etica reikistilor este deosebit de severã; de altfel, REIKI nici nu poate fi folositã în afara Binelui.
Stiintã si artã, totodatã, REIKI a fost redescoperitã, din scrieri vechi, de cãlugãrul si medicul japonez Mikao Usui, la începutul secolului trecut. Usui a dus o viatã de ascet pe muntele sfânt Kurama-Yama. Învãtãtura, primitã prin revelatii si neîntreruptã meditatie, i-a transmis-o succesorului sãu, Chujiro Hayashi, care apoi a împãrtãsit-o câtorva discipoli. Usui este venerat de japonezi ca un Sfânt între Sfinti si se discutã despre consacrarea lui printre zeitãtile traditionale. Putini cunosc locul unde a fost înmormântat, dar se stie cã, în fiecare an, împãratul Japoniei face un pelerinaj la mormântul secret al Iluminatului. (Viorel Ilisoi)
REIKI îsi pierde originile, spun Maestrii, în vremurile aurorale ale omenirii, când comunicarea omului cu Universul nu fusese încã viciatã de civilizatie. Înseamnã „energie vitalã” (REI) „de provenientã spiritualã” (KI) – folositã în beneficiul propriu sau/si al semenilor. Etica reikistilor este deosebit de severã; de altfel, REIKI nici nu poate fi folositã în afara Binelui.
Stiintã si artã, totodatã, REIKI a fost redescoperitã, din scrieri vechi, de cãlugãrul si medicul japonez Mikao Usui, la începutul secolului trecut. Usui a dus o viatã de ascet pe muntele sfânt Kurama-Yama. Învãtãtura, primitã prin revelatii si neîntreruptã meditatie, i-a transmis-o succesorului sãu, Chujiro Hayashi, care apoi a împãrtãsit-o câtorva discipoli. Usui este venerat de japonezi ca un Sfânt între Sfinti si se discutã despre consacrarea lui printre zeitãtile traditionale. Putini cunosc locul unde a fost înmormântat, dar se stie cã, în fiecare an, împãratul Japoniei face un pelerinaj la mormântul secret al Iluminatului. (Viorel Ilisoi)
TATA - Funcţiei paterne îi revine rolul structurant
Tata
„Funcţiei paterne îi revine rolul structurant“ – interviu cu psihoterapeutul Mihnea POPESCU
Mihnea POPESCU Ana Maria SANDU
BIOGRAFIE IOSIF LUPULESCU
Iosif Lupulescu
Scriitor
(1937-2010)
n. 24 iulie 1937, Bichigi, jud. Timiş. Prozator.
Studii liceale absolvite la Reşiţa (1955).
Profesii şi locuri de muncă: muncitor la Reşiţa şi Hunedoara (1955-1964), învăţător (1964-1965).
Din 1970 a fost asistent de regie la Buftea, regizor secund la Studiourile Cinematografice Bucureşti.
A colaborat la: „Orizont", „Semenicul", „Luceafărul" etc.
Volume publicate: Aş fi vrut să fie marţi, schiţe, povestiri, Bucureşti, Editura Eminescu, 1970; În umbra stăpânului, roman, Bucureşti, Editura Eminescu, 1971; Pariu în alb, roman, Bucureşti, Editura Albatros, 1973; Şansa, roman, Timişoara, Editura Facla, 1974; Echipa de filmare, schiţe, Timişoara, Editura Facla, 1988; Ora şase şi pătratul, povestiri, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1989.
Referinţe critice
În volume: Marian Popa, Dicţionar de literatură română contemporană, Bucureşti, Editura Albatros, 1977; Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori şi lingvişti timişoreni, Timişoara, Editura Marineasa, 2000.
În periodice: Cornel Ungureanu, „Orizont", nr. 9, 1970; Dana Dumitriu, „Scânteia tineretului", 28 oct. 1971; Sorin Titel, „România literară", nr. 44, 1973; A. Baltazar, „Orizont", nr. 49, 1973; Valeriu Cristea, „România literară", nr. 3, 1974 ş.a.
TIMIŞOARA LITERARĂ - Dicţionar biobibliografic - Paul Eugen Banciu, Aquilina Birăescu, Editura Marineasa, Timişoara, 2007
01 ianuarie 2021
un nobody .. Andrei Stroe , sterge sistematic pagina tatalui meu de pe Wikipedia
Iosif Lupulescu
( | Această pagină a fost propusă pentru ștergere. Motivul: Acest articol a fost marcat de Andrei Stroe în mai 2022 ca nerespectând politica de notabilitate. Rolul acestei propuneri este să aducă articolul în atenția comunitătii pentru a permite o discuție asupra conținutului său.
Decizia privind ștergerea acestei pagini se va lua în urma discuției desfășurate la Wikipedia:Pagini de șters/Iosif Lupulescu (2). Vă invităm să vă exprimați acolo opinia față de această propunere, cu argumente bazate pe politica de ștergere. Vă rugăm să nu schimbați titlul paginii pe durata discuției, întrucât legăturile între ea și discuție se vor strica. O decizie privind titlul paginii rămâne a se lua în urma discuției sau după încheierea acesteia. Către administratori: Înainte de a efectua ștergerea verificați ce pagini trimit aici și dacă istoricul paginii conține vreo versiune validă. |
 | Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
| Prozator român |
(1937-2010) n. 24 iulie 1937, Bichigi, jud. Timiș. Prozator. Studii liceale absolvite la Reșița (1955). Profesii și locuri de muncă: muncitor otelar la Reșița și Hunedoara (1955-1964), învățător (1964-1965). Instructor de dans (1965-1969) Din 1970 a fost asistent de regie la Buftea, regizor secund la Studiourile Cinematografice București. A colaborat la: „Orizont", „Semenicul", „Luceafărul" etc.
Volume publicate:
- Aș fi vrut să fie marți, schițe, povestiri, București, Editura Eminescu, 1970;
- În umbra stăpânului, roman, București, Editura Eminescu, 1971;
- Pariu în alb, roman, București, Editura Albatros, 1973;
- Șansa, roman, Timișoara, Editura Facla, 1974;
- Echipa de filmare, schițe, Timișoara, Editura Facla, 1988;
- Ora șase și pătratul, povestiri, București, Editura Ion Creangă, 1989.
- In crangul uitarii , Editura Dionisos (2008)
Referinte:
Mentionarea prozatorului Iosif Lupulescu pe pagina Uniunii Scriitorilor din Romania
http://www.uniunea-scriitorilor-filiala-bucuresti-proza.eu/scriitori-romani_date_de_nastere_3.html
Interviu - Bioenergeticianul interzis de Securitate - Iosif Lupulescu vindeca insomnia ( 2011 )[modificare | modificare sursă]
| |||||||
25 august 2013
CNSAS - Dosar de Securitate; incercarea de recrutare a lui Iosif Lupulescu
Am ridicat in 2013 documentele de la CNSAS ( Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii )
Recrutarea lui Iosif nu a fost posibila, deoarece dupa 2 ani au considerat ca nu le poate aduce informatii.
Sunt doua note informative date de pe 5 pagini de catre suursa "Traian"
In 1970 s-a facut dosar de racolare. Iosif a fost de acord verbal. In 1973 au decis sa renunte la serviciile lui Irinel ( nume de cod pt Iosif ) deoarece notele informative nu aveau caracter operativ.
Tehnica de supraveghere expusa in holul CNSAS:
DOSARUL CNSAS:
In 2020 am fost informat ca Sursa, cel care a incercat sa-l racoleze pe iosif Lupulescu, a decedat, si deci nu se poat intreprinde nimic impotriva-i.
09 ianuarie 1990
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
